Umane
Portretul nu e o imagine a omului, ci partea de la suprafata a sufletului. Asta e in teorie. Marturisesc ca nu ma simt confortabil sa fotografiez oameni. Si am inceput sa experimentez portretul destul de tarziu. Am identificat trei categorii de subiecti, dupa modul cum reactioneaza la aparitia camerei foto. Primii sunt cei care nu doresc sa fie fotografiati, invocand defecte sau imperfectiuni fizice, temeri de alte natura. Ei intorc capul, se feresc, se ascund, fug, pun mana pe obiectiv, etc. Portretele lor sunt in general, crispate, nereale, fade. Dar ei isi asuma aceste esecuri. A doua categorie sunt cei "fotofagi" - sunt innebuniti sa fie fotografiati, afiseaza zambete de vedeta, sunt foarte increzatori in aspectul lor si mai ales, in fotogenia lor. De ei e greu sa scapi pentru ca sunt insistenti. Portretele lor sunt sintetice, construite, false. Dar evident, din vina fotografului. Intre cele 2 categorii, exista o nisa, foarte ingusta, unde putem face cu adevarat portrete bune. Sunt oamenii simpli, normali, deschisi - o vezi in ochii lor - care nu trebuie pacaliti si nici convinsi. Portretele lor sunt bune pentru ca aspectul acestor oameni este aspectul sufletului lor. Meritul este atat al lor, cat si al fotografului.« Inapoi la albume
|
|
|
